Este cel mai nou sat a Deltei Dunării construită în anii 50 ca centru de experimentare a stufului și care se dorea să fie transformată în oraș cu peste 2000 de locuitori. Pentru înființarea unui centru de cercetare stuficol în Delta Dunării, a fost ales un ostrov mărginit de vechea și noua tăietură a brațului Sulina. În locul unde s-a decis amplasarea clădirilor destinate cercetării exista locuința unui pescar cu numele Maliuc. De la numele acestuia locul a fost numit Maliuc la fel și întreg ostrovul.
Maliuc este de origine ucraineană și vine din cuvântul “Maluk” care înseamnă “copil mic”. Acest nume era des folosit în secolele IX-XIV în toate clasele sociale. Potrivit unei alte ipoteze numele Maliuc ar putea proveni dintr-o poreclă dată unui om mic de înălțime care locuia aici, tot de origine ucraineană.
În anul 1956 când s-a ținut consfătuirea care a reglementat dezvoltarea economică-științifică a Deltei Dunării, ostrovul Maliuc era mai mult o mlaștină în care creștea stuful din abundență. Se găsea doar o șuvița îngustă de nisip, scăldată de revărsarea apelor în timpul viiturilor. Ședințele s-au ținut într-o sala a cărei pereți erau confecționați din panouri din stufit, iar mesele la care s-au așezat specialiștii, erau de o lungime neobișnuită, încheiate din scânduri negeluite, abia acoperite cu modeste învelitori. Participanții au dormit în calele vapoarelor dormitor cu care veniseră.
Ostrovul Maliuc avea terenul ca o fâșie de grind, cândva umblat doar de mistreți, a fost continuu înălțat și lărgit. S-a pompat deasupra lui apă cu mâl și nisip. O dragă scotea amestecul de mal și nisip de pe fundul brațului Sulina învecinat și-l arunca împreună cu apa pe ostrov, printr-un tub de grosimea unui om, revărsând 650 m³. Pe marginea ostrovului fusese construit un gard, dintr-o împletitură deasă de ramuri de salcie, care lasă apa să treacă înapoi în Dunăre, dar oprea mâlul și nisipul. Ca urmare ostrovul și-a schimbat aspectul geografic, transformându-se într-o insulă de vegetație bogată și umbroasă. Aici a fost fondat satul Maliuc devenită de la început, centrul dezvoltării și studierii științifice a stufului.”
S-au făcut cercetări stuficole, piscicole și silvice, însă în anii 70 a fost oprită cercetarea din cauza rezultatelor modeste obținute în aclimatizarea stufului, iar satul nu s-a mai dezvoltat așa cum s-ar fi dorit inițial.